Cele 17 obiective ale dezvoltării sustenabile sunt:

Lipsa accesului la hrană, apă potabilă, servicii sanitare, educație și locuri de muncă – acestea sunt coordonatele globale ale sărăciei extreme.

Deși din 1990 și până în prezent rata sărăciei extreme la nivel mondial s-a înjumătățit, peste 800 de milioane de oameni supraviețuiesc cu mai puțin de 1,25 de dolari pe zi. Faptul că aproximativ 80% dintre aceștia trăiesc în zonele din sudul Asiei și în Africa sub-sahariană subliniază realitatea inegalităților pe care obiectivele dezvoltării sustenabile încearcă să le combată. Altfel spus, în pofida creșterii economice a unor țări precum China și India, care au contribuit masiv la scăderea nivelului de sărăcie extremă, demersurile economice și tehnologice au încă multe granițe de trecut.

Sub amenințarea încălzirii globale, a conflictelor și a lipsei de hrană, numărul persoanelor care se confruntă cu sărăcia extremă tinde să crească. Astfel, primul obiectiv al dezvoltării sustenabile implică facilitarea accesului la resurse și servicii de bază, precum și îmbunătățirea nivelului de trai al comunităților vulnerabile în fața conflictelor și a schimbărilor climatice.

Practicate corect, agricultura, silvicultura și pescuitul pot asigura satisfacerea minimă a nevoilor nutriționale și financiare chiar și pentru o populație aflată în continuă creștere. Vorbim despre implementarea practicilor agricole, piscicole și silvicole durabile și despre regândirea modurilor de creștere, distribuire și consumare a alimentelor. Se impune o schimbare majoră în funcționalitatea deficitară a sistemelor agricole și alimentare globale, iar cel de-al doilea obiectiv la dezvoltării sustenabile aduce soluțiile.

Dacă, în anul 2014, 795 de milioane, de oameni se luptă cu foametea, cum vom hrăni cele 2 miliarde preconizate a se adăuga populației globale până în 2050? Obiectivele dezvoltării sustenabile ne oferă răspunsurile pe care le căutăm.

Astfel, cel de-al doilea obiectiv al dezvoltării sustenabile își propune, prin implementarea practicilor agriculturii durabile, eliminarea completă foametei și a malnutriției până în 2030.

În ciuda progreselor de necontestat în domeniul medicinei, SIDA este principala cauză de deces în rândul tinerilor din Africa sub-sahariană. La nivel global,  milioane de persoane infectate cu virusul HIV nu au acces la terapie antiretrovirală. În același timp, infecțiile cu HIV continuă să crească, mai ales în rândul populațiilor excluse și/sau marginalizate. Nu departe de aceste date se regăsesc și alte boli grave, printre care malaria și tuberculoza. Cel de-al treilea obiectiv al dezvoltării sustenabile oferă un plan ambițios de acțiune pentru a pune capăt nedreptăților care stau la baza rezultatelor slabe din sistemul de sănătate, dar și un angajament îndrăzneț: eradicarea epidemiilor de boli (SIDA, turberculoză, malarie etc.) până în 2030. Sprijinirea cercetărilor pentru vaccinuri, informarea oamenilor cu privire la efectele lor, dar și extinderea accesului la medicamentele de bază constituie o parte esențială a acestui proces.

Educația de calitate este unul dintre fundamentele dezvoltării sustenabile. În acest sens s-au înregistrat progrese majore încă de la de la începutul anilor 2000. Astfel, în 2015, numărul copiilor din țările în curs de dezvoltare înscriși în ciclurile de învățământ a ajuns la 91%, iar la nivel global, numărul copiilor fără acces la educație s-a înjumătățit. Cu toate acestea, discrepanțele încă există și nu sunt de ignorat. De exemplu, în comparație cu copiii care provin din familii bogate, cei care se nasc și cresc în sărăcie sunt de patru ori mai expuși la riscul de a nu avea acces la educație. Discrepanțele dintre zonele rurale și cele urbane rămân, de asemenea, la cote ridicate.

Cel de-al patrulea obiectiv al dezvoltării sustenabile susține accesul la educație inclusivă și de calitate pentru toți și își propune ca, până în 2030, să se asigure că toți copiii din lume finalizează, gratuit, ciclurile primare și secundare de învățământ. Printre țelurile obiectivului patru se mai numără egalitatea de șanse în vederea formării profesionale și eliminarea discriminărilor de gen din învățământ.

Procentul femeilor care lucrează în sectorul non-agricol a ajuns astăzi la 41%, în comparație cu anii 1990, când femeile ocupau doar 35%  pe piața muncii în alte domenii decât agricultura. Tot în sens ascendent a evoluat și numărul de fetelor înscrise la școală, iar cele mai multe regiuni au atins paritatea de gen în învățământul primar. Creșterile se datorează progreselor realizate în direcția celor două orientări principale ale obiectivului cinci: egalitatea dintre sexe și emanciparea femeilor. Principiile dezvoltării sustenabile vin, așadar, în continuarea acestor realizări, urmărind încetarea discriminărilor de gen din toate colțurile lumii.

Există în continuare, în anumite puncte de pe glob, decalaje majore între bărbați și femei în ceea ce privește ocuparea pe piața muncii, și nu numai. Violența și exploatarea sexuală a femeilor, discriminarea acestora în luarea deciziilor publice, diviziunea inegală a implicării în munca domestică, toate rămân bariere ce trebuie depășite. Egalitatea de gen nu este doar un drept fundamental al omului, ci și temelia unei lumi pașnice, prospere și durabile.

Accesul universal la apă potabilă și servicii de salubrizare este o parte esențială a lumii sustenabile în care vrem să conviețuim. Din fericire, există suficientă apă pe Pământ pentru a realiza acest lucru. Din păcate, însă, din cauza proastei gestionări a economiei și a infrastructurii, milioane de oameni, în special copii, mor anual în urma bolilor provocate de apa contaminată, igiena precară și lipsa serviciilor sanitare.

Lipsa accesului la apă potabilă și servicii sanitare are un impact negativ nu numai asupra siguranței alimentare, ci și asupra nivelului de trai și a oportunităților educaționale. De altfel, o problemă la fel de importantă este seceta, care duce la agravarea foametei și a malnutriției în cele mai sărace țări are lumii.

Potrivit estimărilor făcute de ONU, până în anul 2050, una din patru persoane va trăi într-o țară fără acces la apă potabilă. Pentru a împiedica acest lucru, obiectivul șase al dezvoltării sustenabile își propune ca, până în 2030, să investească în infrastructură, să furnizeze servicii sanitare și să încurajeze măsurile de igienă personală. De asemenea, protejarea și reabilitatea ecosistemelor, precum și cooperarea la nivel internațional pentru a încuraja consumul eficient de apă sunt etape esențiale în lupa contra deficitului de apă.

Între anii 1990 și 2010, numărul persoanelor cu acces la energie electrică a crescut cu 1,7 miliarde. Cu toate acestea, una din cinci persoane nu are acces la electricitate, iar odată cu înmulțirea populației globale, vor crește și cererile de energie ieftină. O economie mondială dependentă de combustibili fosili și de emisiile de gaze cu efect de seră duce la schimbări drastice ale sistemului climatic, acest lucru fiind vizibil pe toate continentele lumii. Din fericire, există soluții alternative, precum energia regenerabilă, care a reprezentat, în 2011, peste 20% din energia globală.

Cel de-al 7-lea obiectiv al dezvoltării sustenabile susține și încurajează investițiile în surse de energie nepoluante (ex: energia solară, eoliană sau termică) și adoptarea unor standarde de cost eficiente pentru o gamă cât mai largă de tehnologii.

Aproximativ jumătate din populația globală trăiește încă cu echivalentul a 2 dolari pe zi sau mai puțin. Totodată, în foarte multe locuri din lume, un loc de muncă nu înseamnă garanția ieșirii din sărăcie. Este vorba despre un proces lent și neuniform, care impune regândirea și reorientarea politicilor economice și sociale cu privire la eradicarea sărăciei. Eliminarea carențelor de pe piața muncii și a investițiilor ineficiente, promovarea inovațiilor tehnologice și stimularea creșterii economice fără a afecta mediul înconjurător au intrat, astfel, în vizorul celui de-al optulea obiectiv al dezvoltării sustenabile. Sub aceeași umbrelă intră, de asemenea, promovarea politicilor care încurajează anteprenoriatul, precum și eradicarea muncii forțate, a sclaviei și a traficului de persoane. Pentru toate acestea, este, însă, nevoie de contribuția tuturor societăților, fără excepție.

Investițiile în infrastructură și inovare tehnologică sunt factori determinanți ai dezvoltării sustenabile și ai creșterii economice. Cum mai mult de jumătate din populația lumii trăiește, în prezent, în mediul urban, dezvoltarea transportului în comun, adoptarea energiilor regenerabile, precum și inovările privind tehnologia informațiilor și a comunicațiilor devin din ce în ce mai importante. Provocările economice, precum și cele care țin de mediul înconjurător pot fi soluționate concomitent cu progresul tehnologic.

În prezent, peste 4 miliarde de persoane din întreaga lume nu au acces la internet, iar 90% dintre aceștia trăiesc în regiunile aflate în curs de dezvoltare. Reducerea, sau chiar eliminarea, acestui decalaj digital va asigura accesul egal la informație și cunoștințe, fapt ce va duce cu sine susținerea și promovarea inovațiilor și antreprenoriatelor.

Nimeni nu este străin de faptul că inegalitatea veniturilor este în creștere, cele mai bogate zece țări din lume obținând până la 40% din totalul veniturilor globale. La polul opus, celor mai sărace zece țări le revine un procent cuprins între 2% și 7% din același total. Toate aceste disparități constituie un apel de urgență pentru adoptarea unor politici solide de susținere a persoanelor cu venituri mici și de promovare a incluziunii economice, indiferent de gen, rasă sau etnie. Reducerea acestor inegalități este prioritatea celui de-al zecelea obiectiv al dezvoltării sustenabile.

Peste jumătate din populația globală, care la ora actuală este estimată la 7,4 miliarde de oameni, trăiește în zone urbane. Conform estimărilor făcute de ONU, această cifră va crește cu 6,5 miliarde, ceea ce înseamnă că două treimi din populația mondială va trăi la oraș. În contextul unei astfel de densități crescute, obiectivele dezvoltării sustenabile nu pot fi atinse fără a nouă abordare privind construcția și administrația spațiilor urbane.

Totodată, rapiditatea dezvoltării orașelor din țările în curs de dezvoltare, alături de tendința din ce în ce mai pregnantă de a migra către zone urbane a dus la apariția unor așa numite „mega-orașe”. Însă sărăcia extremă este adesea întâlnită în astfel de aglomerații urbane, autoritățile naționale și locale depunând eforturi mari pentru acomodarea unei populații în continuă creștere.

Când vorbim despre consum și producție sustenabile, vorbim, de fapt, despre utilizarea eficientă a resurselor, eficiență energetică, infrastructură durabilă, acces universal la servicii de bază, locuri de muncă decente și, în genere, un trai mai bun pentru toți. Prin implementarea unor politici sustenabile de consum și de producție putem contribui semnificativ la realizarea planurilor generale de dezvoltare, la reducerea costurilor economice și consolidarea competitivității economice, precum și la reducerea sărăciei.

„A face mai mult și mai bine cu mai puțin” este, așadar, deviza sub care se înscrie cel de-al 12-lea obiectiv al dezvoltării sustenabile. Aceasta implică diferite părți interesate, printre care pe cei care fac politici publice, oameni de afaceri, oameni de știință, comercianți, consumatori, mass-media, agențiile de cooperare pentru dezvoltare etc.

Încălzirea globală afectează în prezent absolut toate țările din lume, indiferent de continent; perturbă economiile naționale, afectează calitatea vieții, iar schimbările nefaste pe care le aduce sistemului climatic sunt de lungă durată și amenință să devină ireversibile, dacă nu acționăm acum. Este bine cunoscut faptul că emisiile de gaze cu efect de seră provenite din activitățile umane nu numai că sunt una dintre principalele cauze ale schimbărilor climatice, dar contribuie și la amplificarea lor. Emisiile cu gaze de efect de seră sunt acum la cele mai înalte niveluri din istorie, iar, în lipsa unor măsuri urgente de prevenire, temperatura medie este probabil să crească cu mai mult de 3 grade Celsius până la sfârșitul acestui secol.

Printre cele mai importante efecte ale schimbărilor climatice cu care oamenii se confruntă în prezent se numără fenomenele meteorologice extreme, creșterea nivelului mării și schimbarea modelelor meteorologice. Însă soluțiile care permit un salt necesar către o economie mai curată și mai rezistentă sunt acum la îndemână. Cu cât de îndreptăm mai mult și mai repede atenția către sursele de energie regenerabilă, dar și către alte măsuri, emisiile vor fi reduse, iar eforturile de adaptare întărite.

Oceanele lumii – cu temperatura, fauna, chimia și curenții lor – fac posibilă viața pe Pământ.  Apa de ploaie, apa potabilă, vremea, clima, liniile de coastă, o mare parte din hrana noastră, chiar și oxigenul pe care îl respirăm  sunt, în cele din urmă, furnizate și reglementate de mări. Traiul a peste trei miliarde de oameni depinde de biodiversitatea marină și de costieră, dar, astăzi, 30% din stocurile de pește din lume sunt supraexploatate, iar acest nivel nu poate produce recolte durabile. În plus, de-a lungul istoriei, mările și oceanele au reprezentat chintesența transportului și comerțului.

Oceanele absorb circa 30% din dioxidul de carbon provenit din activitățile umane, iar, de la începutul revoluției industriale, aciditatea oceanelor a crescut cu 26%. Poluarea marină, care provine într-o majoritatea covârșitoare din surse de pe uscat, atinge niveluri alarmante: în medie, pe fiecare km2 de pe fundul oceanului se găsesc 13.000 de deșeuri din plastic.  Astfel, modul cum administrăm apele lumii este esențial pentru omenirea văzută ca un întreg, dar și pentru contrabalansarea efectelor schimbărilor climatice.

Viața umană – traiul și hrana noastră – depinde resursele de la suprafața Pământului la fel de mult ca de cele din oceane. Plantele asigura 80% din dieta umană, iar agricultura este atât o importantă resursă economică, cât și un mijloc de dezvoltare. Pădurile, care acoperă 30% din suprafața de pe Terra, oferă habitate indispensabile pentru milioane de specii, dar și surse de apă și aer curat. De asemenea, pădurile joacă un rol crucial în combaterea schimbărilor climatice.

Astăzi, suntem martorii unui proces fără precedent de degradare a solurilor, rata cu care se pierd terenurile arabile fiind de la 30 până la 35 de ori mai mare decât rata istorică. De altfel, seceta și deșertificările, care au un impact din ce în ce mai mare de la an la an, provoacă pierderea a 12 milioane de hectare si afectează, în primul rând, comunitățile sărace din întreaga lume. Efectele se resimt și asupra faunei. Astfel, din cele 8.300 de rase de animale cunoscute, 8% sunt extincte, iar 22% sunt pe cale de dispariție.

Cel de-al 15-lea obiectiv al dezvoltării sustenabile își propune conservarea și restaurarea ecosistemelor terestre, cum ar fi pădurile, munții, zonele umede și aride până în 2020.

Drepturile omului, pacea, stabilitatea și guvernarea eficientă bazată pe statul de drept sunt piloni importanți ai dezvoltării sustenabile. Trăim într-o lume din ce în ce mai fragmentată, unele regiuni bucurându-se de niveluri ridicate de pace, securitate și prosperitate, în timp ce alte zone par prinse într-un ciclu fără sfârșit de conflicte și violență. Acest lucru poate fi, cu siguranță, evitat, dacă problema este abordată corect.

Nivelurile ridicate de violență armată și nesiguranță au un impact distructiv asupra dezvoltării țărilor și afectează creșterea economică, iar rezultatul sunt nemulțumirile în rândul comunităților, care se transmit din generație în generație. Violența sexuală, crima, exploatarea și tortura predomină, de asemenea, în zonele de conflict, iar țările trebuie să ia măsuri pentru a-i proteja pe cei mai vulnerabili în fața riscului.

Obiectivul 16 al dezvoltării sustenabile este dedicat promovării societăților pașnice și inclusive, unde justiția este egală pentru toți, iar instituțiile se dovedesc eficiente și responsabile.

Obiectivele dezvoltării sustenabile se pot realiza numai printr-un angajament puternic privind parteneriatele și cooperarea globală. Deși asistența oficială acordată de țările dezvoltate a crescut cu 66% în perioada 2000-2014, crizele umanitare provocate de conflicte sau calamități naturale necesită în continuare ajutor și resurse financiare. De altfel, multe țări solicită asistență oficială pentru dezvoltare pentru a încuraja comerțul și creșterea economică.

Lumea de astăzi este mai interconectată ca niciodată. Îmbunătățirea accesului la tehnologie și informații stimulează inovarea și încurajează schimbul de idei. Dar, pentru a realiza creșterea și dezvoltarea sustenabilă, coordonarea politicilor pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să-și gestioneze datoria, precum și promovarea investițiilor în țările mai puțin dezvoltate sunt două aspecte vitale.

Obiectivul 17 își propune susținerea planurilor naționale pentru a atinge toate obiectivele dezvoltării sustenabile. Promovarea comerțului internațional, precum și ajutorul acordat țărilor în curs de dezvoltare pentru a exporta produse contribuie la realizarea unui sistem comercial universal, bazat pe reguli și egalitate, care este corect și deschis, oferind beneficii tuturor, fără excepție.